Primul concert din 2017, la Filarmonica Banatul

4 ianuarie 2017

Primul concert simfonic al anului 2017, la Timisoara, este programat vineri, 6 ianuarie 2017, de la ora 19,00, si va fi dirijat de maestrul Radu Popa. In program, Uvertura la Opera Cosi fan tutte de Wolfgang Amadeus Mozart, Concertul pentru violoncel si orchestra in do major de Joseph Haydn si Simfonia nr.1 in do major op.21 de Ludwig van Beethoven.

Cosi fan tutte este o opera comica in stilul vechii opere bufa italiene. A fost primita favorabil la premiera de  la Viena, in ianuarie 1790, cu Mozart dirijor. Era a doua programare pentru ca in ajunul primei auditii au inceput sa bata clopotele Vienei; murise imparatul Joseph al II-lea. Probabil ca titlul a fost luat din opera sa Nunta lui Figaro, unde in actul I, Don Basilio canta o arie care tradusa in limba romana ar fi: asa fac toate, nu-i nicio noutate. Uvertura este alcatuita dintr-un scurt Andante urmat de o parte spumoasa si efervescenta in Presto.

In continuare, violoncelista Alexandra Gutu va interpreta Concertul in do major pentru violoncel si orchestra de Joseph Haydn. Acest concert se datoreaza prieteniei lui Haydn cu primul violoncelist al orchestrei Printului Esterhazy, Joseph Weigel, caruia i l-a dedicat. Notele au disparut dupa compunerea concertului, in jurul anului 1765, dar un muzician pe nume Pulkert a descoperit o copie la Muzeul National din Praga. Ca si Serenata Notturna, concertul este mai miniatural si are un ansamblu de acompaniament destul de redus.

In data de 2 aprilie, 1800, pentru prima data, Viena s-a intalnit cu talentul lui Ludwig van Beethoven, cand a fost premiera Simfoniei sale nr.1. Aceasta lucrare, op.21, despre care stim ca este marcata de spiritul lui Haydn si de respectul fata de Mozart, ne arata un compozitor stapan pe materialul sonor, nefiind deloc un epigon al marilor sai inaintasi. Desi au fost si unii critici care se indoiau de forta care li se anunta ca apare, altii le-au raspuns multumiti, ca „leul a hotarat ca-i intelept sa nu atace inca”. Cu toata structura clasica, caruia nu-i aduce interventii proprii precum in urmatoarele simfonii, amprenta beethoveniana se distinge in principal datorita felului cum foloseste, pune in valoare, grupurile de suflatori.