Primul concert estival, la Filarmonica Banatul

4 septembrie 2016

Filaromonica_Timisoara_genericIn luna septembrie, ce precede deschiderea stagiunii de concerte 2016-2017, Filarmonica Banatul ofera iubitorilor muzicii o serie de concerte estivale.  Miercuri, 7 septembrie, de la ora 19,00 va fi primul concert, in sala Capitol.

In program: Uvertura Hebridele op.26 de Felix Mendelssohn-Bartholdy, Concertul pentru pian si orchestra in la minor op.54 de Robert Schumann si Simfonia nr.4 in Si bemol major op.60 de Ludwig van Beethoven.

Prima vizita a lui Mendelssohn in Anglia, in 1829, a prilejuit nasterea Simfoniei nr.3 – Scotiana si a Uverturii Hebridele. In Arhipelagul Hebridelor, insule din vestul Scotiei, compozitorul a fost impresionat de grota lui Fingal, o pestera lunga de 11 metri si cu o adancime de 61 metri, al carei tavan se sprijina pe piloni de bazalt. Primul titlu al lucrarii a fost Insula singuratica, dar mai apoi, odata cu revizuirile succesive, a primit numele de Grota lui Fingal, sau simplu – Hebridele. Dilema circulatiei ambelor titulaturi pe afisele de concert se datoreaza primului editor care a hotarat ca Grota lui Fingal este un titlu mai sugestiv, mai direct, fata de titlul lui Mendelssohn care i se parea prea general, prea ambiguu. Primele schite au fost efectuate la Roma in 1830, dar munca la uvertura a mai continuat inca trei ani. Compozitorul nu era multumit din cauza faptului ca muzica nu reusea sa transmita complexitatea sentimentelor resimtite. Premiera a fost in 1832, la Londra, intr-un concert in care a fost programata si Uvertura Visul unei nopti de vara.

Ambianta impunatoare a stilului simfonic abordat in conceperea concertului instrumental, inaugurat de Beethoven in ultimele sale concerte, se remarca din plin la concertul pentru pian compus de Schumann. Ca si la Beethoven, este evident ca pianul este instrumentul preferat al lui Schumann, este confidentul si cel care i-a declansat fantezia si forta creatoare. Este cel mai poetic concert romantic, plin de zbucium si contraste. Sa mentionam ca prima parte, Allegro affettuoso, a fost compusa in 1841, sub denumirea de Fantezie pentru pian si orchestra si a avut prima auditie intr-un concert la Gewandhaus din Leipzig, avand-o ca solista pe Clara, sotia lui, iar ca dirijor, pe Felix Mendelssohn Bartholdy. A fost un mare succes. In 1845 mai adauga doua parti, devenind concertul pe care l-am ascultat de atatea ori. Vom observa cum orchestra filarmonicii si solista concertului, pianista Natsumi Aoyama, vor constitui un ansamblu unitar, contribuind impreuna, cu mijloacele specifice, la nasterea unei muzici extraordinare. Din pacate, acest mare compozitor s-a stins din viata la 46 de ani, lasand destule lucrari neterminate, printre care inca trei concerte pentru pian. Prin acest minunat concert, Schumann atinge apogeul in creatie.

La finalul concertului simfonic al orchestrei Filarmonicii Banatul vom asculta Simfonia nr.4 in Si bemol major, op.60 de Ludwig van Beethoven. Pe nedrept considerata ca intermediar intre titanicele simfonii a III-a Eroica si a V-a A destinului, Simfonia a IV-a, desi a fost compusa aproape paralel cu a V-a, este mult mai linistita, mai limpede, totusi profunda si plina de spirit, parca ocupand un loc imediat dupa Simfonia a II-a. La fel precum vorba din popor care spune ca atentia acordata copilului mijlociu este mai redusa, aceasta simfonie aflata intre doi giganti este intalnita mai rar pe scenele de concert. Desi nu este o capodopera, multi melomani au demonstrat, ascultand-o, un cald atasament. In anul compunerii ei, 1806, Beethoven a creat multe lucrari devenite celebre – trei din cvartetele de coarde din ciclul Razumovsky, a revizuit opera Fidelio cu noua uvertura Leonora III, Concertul pentru vioara, Concertul nr.4 pentru pian si, cum am amintit, Simfonia a V-a. Astfel, Simfonia a IV-a ne indeamna sa ne imaginam ca perioada in care a fost compusa a fost cea mai fericita din viata titanului muzicii simfonice.

Save